joi, 31 iulie 2014

CAND POATE COPILUL SA MANANCE DIN MENIUL FAMILIEI?

Mamicile abia asteapta sa scape de grija de a gati separat pentru bebelus si pentru restul familiei. Dar cand se intampla asta? Cum ar trebui sa gatesti si ce feluri de mancare ar trebui sa contina meniul familiei pentru a fi potrivit pentru copil?



Intre 6 si 12 luni este o perioada importanta in care in meniul copilului sunt introduse treptat tot felul de alimente noi, conform recomandarilor medicului pediatru si a manualelor de pediatrie recente. Este o perioada de incercari si tatonari prudente in care se respecta regulile unei diversificari sanatoase.

Dupa varsta de 12 luni in general copilul are introduse in meniu majoritatea alimentelor uzuale. Iar dupa 18 luni, ceea ce inca ramane esential diferit este modul de preparare a alimentelor si – aspect pe care multe mamici il pierd din vedere – modul de combinare a acestora.
In principiu dupa 18-24 de luni copilul poate manca ce mananca si ceilalti membri ai familiei daca nu sufera de nici un fel de intolerante sau alergii alimentare si daca in familie se mananca sanatos.


Cum trebuie sa fie meniul familiei pentru a-l putea include si pe copil?

O alimentatie sanatoasa si potrivita si pentru un copil mic include alimente preparate mai degraba la aburi sau la cuptor si nu prajite. Varza si fasolea uscata sunt greu digerabile, carnea de porc este nerecomandata pana dupa 3-4 ani!
Nu i se vor da copilului mancaruri grase, rantasuri, sosuri cu multa smantana, untura, faina prajita. Nu i se vor oferi mancaruri cu maioneza, riscul in acest caz fiind dublu. Maioneza este pe de o parte foarte grasa si indigesta chiar si pentru adult, insa ea contine de multe ori ou crud, ceea ce creste riscul de salmoneloza.

Celebrele sarmale facute de bunica trebuie sa mai astepte, daca sunt gatite in mod traditional. Copilul ar putea totusi sa guste niste sarmale de post (doar umplutura) sau s-ar putea bucura cu mami si tati de umplutura din sarmale facute cu orez si carne de vita, garnisite cu putin iaurt pe deasupra. O alternativa mai prietenoasa cu copiii este reprezentata de ardeii sau dovleceii umpluti, facuti cu curcan sau vita, fierti in apa cu rosii si mirodenii, fara adaos de faina in sos.

Fasolea boabe baloneaza si se digera relativ greu, insa este o sursa minunata de proteine. Daca micutul o tolereaza bine i-o poti oferi, fiarta cu putina sare si un pic de ulei. Iahnia cu multa ceapa prajita si ulei din belsug este de evitat insa pana mult mai tarziu. Ca si traditionala fasole cu ciolan sau cu afumatura. De altfel afumatura nu este recomandata nici adultilor, cu atat mai putin unui copil mai mic de 5-7 ani... In schimb poti sa-i oferi saptamanal fasole verde sau fasole pastai. Si mancarea de mazare este un fel sanatos si nutritiv cu conditia sa nu calesti ceapa sau alte legume. 



Vinetele sunt un alt aliment destul de discutat, din cauza celebrei salate de vinete care adesea se prepara cu maioneza. Altminteri, vinetele pot fi incluse, fierte, destul de devreme in meniul intregii familii. Vezi aici o reteta de salata de vinete potrivita si pentru copii. 

Atat copiii cat si adultii trebuie sa evite carnatii. Proaspeti sau afumati, ei contin mai mereu carne de porc si sunt prajiti in ulei, ceea ce ii face nerecomandabili. Cartofii prajiti nu sunt un capat de tara in cazul in care un copil de 3 ani ii mananca ca garnitura o data pe saptamana, insa altminteri se recomanda sa alegi alta metoda de a-i gati.
Snitelele si piftelele nu sunt nici ele alegeri potrivite pentru copii mai mici de 3 ani. Preparate cu carne de pasare, prajite fara ulei (la cuptor sau in tigai neaderente) pot fi consumate ocazional, insa metodele clasice de preparare le fac extrem de greoaie pentru digestia unui micut. 

Evitand exemplele mai sus mentionate si altele asemanatoare, copilul poate manca impreuna cu familia preparate din peste, pui sau vita, fierte sau la cuptor, legume fierte, sote sau preparate in cuptor, fructe, lactate, budinci cu continut adecvat varstei, sufleuri, dulciuri facute in casa. Pana la urma, nu ar fi rau ca si cei mari sa isi controleze putin dieta zilnica!

Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/

marți, 29 iulie 2014

Puseul de crestere la bebelusi

In primul an de viata, bebelusii se dezvolta intr-un ritm foarte rapid. Acest fenomen natural, specific bebelusilor sanatosi, implica un altul la fel de firesc, dar care te-ar putea ingrijora: puseul de crestere sau dezvoltarea bebelusului intr-un ritm alert. Pentru a fi o mamica linistita, te invitam sa descoperi secretele puseelor de crestere la bebelusi!




Ce este puseul de crestere

  Puseul de crestere se refera la o perioada din dezvoltarea normala a bebelusului, specifica primului an de viata, in care micutul creste intr-un ritm mai alert decat cel obisnuit. Conform specialistilor, puseul de crestere ar putea avea rolul de a oferi caloriile si substantele nutritive necesare dezvoltarii bebelusului, prin cresterea apetitului.

Cum recunosti puseul de crestere

  Pentru a putea reactiona in consecinta, este important sa identifici corect puseele de crestere pe care le traverseaza bebelusul tau. Astfel, printre semnele care iti vor indica faptul ca bebelusul se afla intr-o perioada de dezvoltare galopanta se numara:


  • are un apetit crescut, indiferent daca este alaptat la san sau cu biberonul;
  • doarme mai putin si mai des, se trezeste frecvent in timpul noptii;

  • este mai agitat decat in mod normal, se foieste in patut mai mult;

  • are accese mai dese de plans, care se manifesta chiar si dupa ce a fost alaptat; de altfel, bebelusul poate sa isi doreasca sa fie hranit din nou chiar si dupa numai 10 minute de la ultima alaptare.
          

    Cat dureaza puseul de crestere

    Puseul de crestere are o durata variabila, cuprinsa in general intre o zi si o saptamana, uneori chiar si mai mult.  

    Cand apare puseul de crestere

      Puseul de crestere se manifesta in primul an de viata dupa cum urmeaza:

    • la 7-10 zile de la nastere;

    • la 2-3 saptamani;

    • la 4-6 saptamani;

    • la 3 luni;

    • la 4 luni;

    • la 6 luni;

    • la 9 luni.

    Ce masuri poti lua pentru a face fata puseului de crestere

    Intrucat este o perioada foarte solicitanta si obositoare, cu atat mai mult cu cat manifestarile bebelusului par sa nu aiba un motiv bine determinat, ai putea fi tentata sa suplimentezi alimentatia micutului cu lapte formula.
      

    Retine insa ca solutia nu este necesara si ca secretia de lapte matern se va regla de la sine pentru a face fata apetitului crescut al bebelusului din perioada de dezvoltare alerta. Mai mult decat atat, decizia de a-i oferi bebelusului lapte formula, in detrimentul sporirii numarului de alaptari la san, nu va face decat sa scada secretia de prolactina, astfel incat cantitatea de lapte natural din care micutul se va putea infrupta pe viitor de la sanul tau va scadea treptat.

    Asadar, in primul an de viata, ori de cate ori bebelusul traverseaza un puseu de crestere, este important sa te inarmezi cu rabdare si sa ii oferi micutului hrana atunci cand are nevoie, chiar daca manifestarile sale sunt insotite de multe ori de plansete, nemultumire si chiar refuz in momentul in care il apropii de sanul tau.

    Daca ulterior vei sti cu ce anume te confrunti, primul puseu de crestere ar putea fi cel mai dificil. Invata sa controlezi starea de panica si de stres pe care ti-o poate oferi perioada de dezvoltare galopanta a bebelusului si cere ajutorul apropiatilor pentru ca atat tu, cat si bebelusului sa faceti fata cu brio celor cateva zile mai agitate.

    In perioada unui puseu de crestere familia te poate ajuta cu treburile casnice si cu alte indatoriri, astfel incat tu sa ai timp sa te odihnesti, sa te hidratezi si sa te hranesti corespunzator pentru a putea rezista oboselii imprimate de somnul de scurta durata si de agitatia bebelusului.

    Puseul de crestere este un fenomen firesc, insa daca te simti in continuare ingrijorata, exista doua aspecte pe care le poti verifica pentru a te asigura ca bebelusul tau este sanatos. In primul rand, frecventa schimbarii scutecelor - daca trebuie schimbate la un interval de circa 5-6 ore, cel mai probabil micutul tau nu se confrunta cu nicio problema de sanatate, ci traverseaza perioada de dezvoltare accelerata.

    Totodata, in urma unui puseu de crestere, ar trebui sa remarci ca hainutele bebelusului par sa nu ii mai vina bine. Corelate, cele doua semne iti indica faptul ca micutul tau este perfect sanatos.
    Sursa : .copilul.ro
    Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/

joi, 24 iulie 2014

7 MITURI DESPRE COPILUL SINGUR LA PARINTI

In mai putin de 100 de ani, societatea romaneasca (si nu numai) s-a schimbat semnificativ din punctul de vedere al structurii familiei. De la familii cu minim 3-4 copii (ajungandu-se la 7-10 sau chiar mai multi), in prezent standardul pare sa fie familia cu un copil unic. Desigur ca aceasta schimbare majora a venit la pachet cu diverse idei preconcepute legate de personalitatea copilului lipsit de surori sau frati. Sa fie ele doar mituri, sau exista si un sambure de adevar in spatele lor?

Ideea generala atunci cand se discuta despre neajunsurile copilului singur la parinti este aceea ca el va creste un adult egoist, putin empatic, singuratic si obisnuit sa fie mereu in centrul atentiei. Realitatea insa contrazice aceste mituri.

MIT: Copiii singuri la parinti sunt rasfatati.

Rasfatul caracterizeaza insa intreaga noastra societate, orientata catre satisfacerea dorintelor, mai degraba decat a nevoilor. Unii psihologi sustin ca, in relatie cu copiii de aceeasi varsta, nu exista diferente intre copiii unici la parinti si copiii care mai au frati sau surori.

MIT: Copiii singuri la parinti sunt egoisti.

Egoismul este adus in discutie atunci cand te gandesti la sine in primul rand, cand te privesti in opozitie cu restul indivizilor. Toti copiii au un moment in care realizeaza ca sunt mici fiinte independente, cand invata notiunea de „al meu” si au porniri de egoism. Egoismul ii caracterizeaza pe majoritatea adolescentilor, aceasta perioada de schimbari majore putand fi extrem de dificila. Chiar si in absenta fratilor sau a surorilor, parintii il pot invata pe cel mic sa daruiasca, sa imparta, sa se gandeasca la cei din jur.




MIT: Copiii singuri la parinti sunt agresivi si prea autoritari

De fapt, si copiii singuri la parinti, ca toti ceilalti copii, invata repede, in compania prietenilor lor, ca agresivitatea nu este acceptata. O atitudine autoritara nu ii face iubiti si acceptati in grupul de copii, si cum nu au frati si surori care sa le suplineasca nevoia de companie, copiii singuri la parinti isi doresc acceptarea si incluziunea din partea semenilor lor.

MIT: Toti copiii singuri la parinti au prieteni imaginari, care sa le usureze singuratatea.

De fapt, se pare ca existenta prietenilor imaginari este atributul copiilor inteligenti si imaginativi, plini de sensibilitate. Se pare ca aparitia lor este legata de o anumita dificultate pe care copilul simte ca nu o poate depasi singur. Prieteni imaginari au si copiii carora tocmai li s-a nascut un frate sau o sora.

MIT: Copiii singuri la parinti sunt mai dependenti.

Se stie ca in cazul copiilor unici, parintii isi concentreaza intreaga energie, atentie si resurse doar asupra lor. Acest tip de relatie ofera obligatii si asteptari de reciprocitate, reprezentand mai tarziu in viata o povara destul de grea. Depinde doar de parinte sa cultive pornirile de independenta ale copilului lor si sa nu il lege.

MIT: Copiii singuri la parinti se maturizeaza prea devreme.

Este adevarat ca atunci cand in familie exista mai multi copii, ei tind sa se sprijine unul pe celalalt atunci cand intampina o problema. Un copil care se bazeaza doar pe sfaturile parintilor sai si care ii are pe acestia ca model, va deveni mai serios si mai responsabil. Dar este acesta un lucru rau?

MIT: Copiii singuri la parinti sunt exagerat de sensibili si de dificili.

Aceasta trasatura tine de asemenea de tendinta unora dintre parinti de a pune dorintele copilului mai presus de nevoile adultului. Prin urmare, atunci cand la un moment dat se revine la respectarea prioritatilor, copilul se poate simti nedreptatit. Nu este insa problema copilului, ci a parintelui, care nu a stiut sa prioritizeze de la bun inceput. 


Sursa : .clubulbebelusilor.ro

Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/

marți, 22 iulie 2014

Alergiile la bebelusi

Alergiile la bebelusi pot fi usor confundate cu o raceala. Dar e vorba despre o raceala care parca nu mai trece. Iata care sunt cauzele alergiilor la bebelusi si cum se pot trata si evita.

Cum pot spune daca bebelusul meu are o alergie sau doar o raceala?




      Ar putea fi dificil sa se faca diferenta intre o raceala si alergii la bebelusi dar exista totusi citeva semne de diferentiere. Daca se pare ca bebelusul dvs este racit aproape tot timpul, atunci exista posibilitatea ca el sa aiba de fapt o alergie nazala (cunoscuta si sub numele de rinita alergica). Racelile trec de obicei in perioade cuprinse intre o saptamina si 10 zile. Alergiile – nu.
I











Incercati sa raspundeti urmatoarelor intrebari:



   Nasul copilasului dvs este aproape intotdeauna infundat sau curge?



   Se sterge tot timpul la nas sau isi apasa nasul (doctorii numesc aceasta salutul allergic)



   Mucusul care i se scurge din nas este clar si subtire (si nu galben-vezui si consistent)?

   Pare ca stranuta mult?

   Ochii ii sint rosii, aposi si il maninca?

   Pielea de sub ochi este inchisa la culoare, purpurie sau albastruie (doctorii numesc aceasta stralucire alergica?)

   Bebelusul dvs respira pe gura?

   Pielea se prezinta iritata sau cu o urticarie rosiatica si care il maninca?

   Daca ati raspuns “da” la una sau mai multe dintre aceste intrebari, atunci  exista o buna sansa ca bebelusul dvs sa fie allergic la ceva din mediul in care sta. Copiii cu alergii nazale sint predispusi infectii ale urechilor si astm bronsi


Care sunt cauzele alergiilor?




O alergie este o reactie fizica la o substanta din mediu. Cind un copil cu alergii intra in contact cu una dintre aceste substante, cunoscute sub numele de alergeni, fie prin atingere, inhalare, ingerare sau injectare, corpul sau priveste alergenul ca pe un invadator si incepe sa elibereze histamine si alte substante pentru a lupta contra lui. Cele mai comune alergii la bebelusi sint produse de:



    Microoorganismele din praf — organisme microscopice care se dezvolta bine pe pielea umana.



    Parul animalelor — acel puf de par albicios existent pe blana animalelor ca: pisici, ciini.



    Mucegaiuri — ciuperci care se dezvolta in medii umede cum ar fi bai, subsoluri

►    Unii copii pot fi alergici la penele din perne, la lina din paturi, la parul de cal (utilizat la saltele uneori). Si daca majoritatea expertilor nu considera fumul de tigara ca finnd un allergen, in mod cert acesta poate agrava simptomele alergiilor.

In cazul alergiilor nazale, rezultatele unui atac alergic sint simptome precum congestie nazala, nas care curge, git dureros, ochi aposi, urticarie mincacioasa. Acestea sint rezultatul histaminelor care produc imflamatii si o productie excesiva de mucus. (Cele mai multe dun alergiile alimentare au simptome diferite.

Tendinta de a fi alergic este de cele mai multe ori mostenita. Daca dvs sau partenerul dvs aveti alergii, atunci bebelusul dvs are 30% sanse sa le aiba; daca amindoi ainteti alergici, probabilitatea creste la 60%, bebelusul dvs putind sa prezinte alergii pe care nici unul dintre dvs le are. Membrii familiei pot sa difere puternic in privinta tipurilor de alergii pe care le au.

Poate sa treaca ceva timp pina cind o alergie sa se manifeste. Fiecare persoaa alergica are un asa-numit prag ce trebuie atins pentru ca alergia in cauza sa produca o reactie a organismului. De exemplu, daca bebelusul dvs a mostenit tendinta de a fi allergic la parul de pisica, s-ar putea ca in primele luni sa nu aiba nici o problema atunci cind este in preajma lui Pufulici. Dar in ziua in care nivelul de expunere a atins punctual de declansare (doctorii spun ca acest proces dureaza cca 6 luni), atunci organismul sau va reactiona si va incepe sa-si construiasca un mecanism de aparare.

“Intrucit dureaza cel putin 6 luni de expunere la un alergen pentru ca un copil sa dezvolte o reactie impotriva, alergiile la bebelusi nu sint atit de obisnuite precum cred oamenii,” spune José Carro, un alergolog si imunologist care lucreaza la spitalul de copii din Miami. Dar unii copii demonstreaza sensibilitati alergice (reactii reduse), explica el, la o virsta frageda – mai ales daca familia are animale de casa sau sint alergici la microorganismele din praf, care sint intilnite in aproape orice locuinta. Alergiile de sezon declansate de alergeni precum polenul sau iarba, pe de alta parte, nu-si arata fata urita (si morocanoasa) decit in anii mai tirzii ai copilariei.


Cum pot sa-mi dau seama la ce este alergic copilul meu?

Testele medicale sunt pentru a pune in evidenta cu exactitate cauza unei alergii. Un raspuns poate fi dat atunci cind atacul allergic apare. Alergiile la mucegai se dezvolta mai ales in perioadele cu vreme umeda sau ploioasa si poate fi dificil sa fie deosebite de raceli. Alergiile la microorganismele din praf sau la parul de animale pot cauza congestie nazala dimineata si poate dura pe tot parcursul anului. Alergiile cauzate de pollen sint mai des intilnite primavara si toamna.













Daca aveti o suspiciune puternica conform careia bebelusul dvs ar fi allergic la un lucru anume, incercati sa tineti “vinovatul” izolat pentru citeva zile. Daca Fido catelusul pare a fi vinovat, trimiteti-l pentru o scurta vacanta la prieteni sau la cotet. Daca banuiti ca microorganismele din praf ar fi vinovate, curatati cu atentie camera bebelusului dvs (cititi mai jos cum sa tineti departe microorganismele din praf). Daca simptomele bebelusului dvs se diminueaza dupa aceste experimente, probabil ca ati identificat problema.



Daca simturile dvs de detectiv nu conduc la nimic, atunci este timpul sa faceti o vizita la pediatru. El va examina copilul dvs si va pune o multime de intrebari. Daca el crede ca problema o constituie intr-adevar alergiile, s-ar putea sa va recomande unui specialist alergolog sau aproape sigur va recomanda efectuarea unui test al singelui. Testele sanguine, oricum, dau de cele mai multe ori rezultate negative, ceea ce inseamna ca rezultatul testului indica faptul ca bebelusul dvs nu are nici un fel de alergie, cind de fapt, are. Daca rezultatul testului de singe sugereza o alergie, urmatorul pas pentru micutul dvs ar fi un test de piele, pentru care veti fi nevoita sa va duceti la un alergolog.



Un test de piele presupune injectarea unor cantitati mici de alergeni obisnuiti in pielea bebelusului dvs pentru a vedea cum reactioneaza. Din nefericire, rata rezultatelor negative este de asemenea destul de mare in privinta testelor efectuate la bebelusi avind virsta de sub 18 luni. Aceasta deoarece pielea bebelusilor nu a atins stadiul de completa maturitate (care ar putea face ca testul sa dea un rezultat negativ), sau fiindca alergia suspectata nu este complet dezvoltata la momentul testului. “Avertizez intotdeauna parintii pacientilor mei ca un rezultat negativ al testului de piele este doar previzibil la acel moment in timp, dar nu garanteaza ca un copil nu va dezvolta alergii la un moment ulterior,” spune Carro. “Orice copil ce prezinta simptome persistente de alergii sau simptome care evolueaza negativ trebuie reevaluat intr-o perioada de 6 pina la 12 luni.

Sursa : .desprecopii.com
Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/

joi, 17 iulie 2014

Cum sa invatam copilasul sa se imbrace singur

Copiii mici invata mai intai sa se dezbrace si abia mai tarziu deprind abilitatea de a se imbraca singurei. Cu cat isi dezvolta mai mult abilitatii motorii fine, se manifesta curiozitatea si o oarecare independenta, cu atat copiii vor fi mai dornici sa invete cum sa se imbrace singurei . Este timpul ca micutul sa invete sa manuiasca fermoare, sireturi si sa traga pantalonasii pe el dar si alti pasi de baza in imbracare.

Inchiderea fermoarului

O abilitate care poate fi invatata intr-un mod amuzant. Scoate si un sunet dragalas care le atrage atentia copiilor. Insa pentru ei cu siguranta deschiderea lui e mult mai usor de realizat decat incercarea de a-l inchide. Asa ca este mai bine sa incepi sa inveti copilul mai intai sa il desfaca (cam la implinirea varstei de 2 ani). Exerseaza cu el pe o bluza care are fermoar de plastic, nu de metal. Abia pe la 33 de luni copilul are dezvoltate suficient abilitatile motorii pentru a invata sa inchida un fermoar: cum sa bage capetele unul intr-altul, sa le fixeze si sa traga pentru a se inchide.

Fa-o intr-un mod amuzant, spunandu-i ca fermoarul merge pe un drum si ca ea e soferul si e datoria lui ca fermoarul sa ajunga "in siguranta" pana sus.

Incaltarea

Tot pe la 22 de luni, adica pana la implinirea varstei de 2 ani, poti incepe sa il inveti cum sa se incalte singurel. Alege pentru bobocelul intr-ale incaltarii perechi simple care se inchid cu un simplu elastic, fara sa il incurci cu sireturi, arici sau alte elemente. Arata-i mai intai cum se baga talpa in pantof, incepand cu degetelele de la picioare. Invata-l cum sa le indoaie usor pentru a aluneca si a le putea baga in pantofior. Invata-l cum sa traga partea de la calcai pentru a finaliza bagarea piciorului in el!

Atunci cand implineste 3 ani, poti exersa si deja il poti lasa sa faca singurel aceasta miscare, fara ajutor. Incepand cu varsta prescolara poti incepe instruirea pentru invatarea legarii sireturilor la pantof.

Imbracarea pantalonasilor

La fel ca in cazul fermoarului, invatatul datului jos al pantalonilor se face mult mai usor si este primul lucru pe care trebuie sa il inveti pe copil.Asadar, intai fa-l expert in cum sa dea pantalonasii jos. Va fi o tactica utila in perioada in care il inveti sa faca la olita.

Alege pantalonasi practici care au benzi elastice la inchidere, pentru a-i fi mai usor si sa nu se poticneasca si sa renunte. Evita nasturii sau fermoarele ori aricii care complica procesul de invatare. Trebuie sa ii arati cum se face cand ii da si ii pune pe ek, fiind chiar tu un model. Arata-i cum sa stea ca pozitie cand ii imbraca, cum sa bage cate un piciorus pe rand si cum sa traga de ei, balansand partile.

La sfarsitul varstei prescolare copilul trebuie sa fie apt sa imbrace/dezbrace pantalonii.

Punerea jachetelor sau gecilor cu fermoar

Atunci cand micutul tau ajunge la varsta de 33 de luni este timpul sa inveti copilul sa se imbrace singur cu gecuta sau cu jacheta cu fermoar. Cu siguranta ca ai folosit tot felul de tehnici si siretlicuri amuzante cand era bebe pentru a-l determina sa bage manutele in manecute. Acum e timpul sa ii explici pas cu pas cum se apuca bluzita pentru a fi imbracata si cum trebuie sa bage fiecare mana in parte. Cu repetitie si exercitiu va reusi detsul de repede!

Imbracarea bluzitelor cu manecute

In apropiere de implinirea a 3 anisori este timpul sa incepi sa il inveti pe micutul tau cum sa imbrace bluzele sau tricourile cu manecute. Pune-l sa stea in fata unei oglinzi (tu stai in spatele ei) si invata-l sa isi bage mai intai capul. Inainte de a-i acoperi fetisoara, distreaza-te cu el, jucand peekaboo, spune-i "iata, acum te vad, acum nu te mai vad", cand ii bagi capul. Arata-i ca acum manecile stau atarnate si cum sa ridice fiecare manuta pe langa corp pentru a o baga in ele, si sa impinga tare.
Sursa : .copilul.ro
Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/

marți, 8 iulie 2014

Activitati pentru stimularea creierului la copiii mici

Fii o mamica isteata si alege sa implici copilul in activitati nu numai distractive, ci si utile in dezvoltarea lui. Iata cateva activitati dragute care ajuta la stimularea creierului copilului, prin punerea la contributie a imaginatiei si creativitatii!

Faceti impreuna un album foto



Pune-i creativitatea si imaginatia la contributie si incearca sa il implici in crearea unui album foto simplu. Cumpara toate cele necesare (folii de plastic speciale, cartoane, lipici, etichete etc.) si treceti la treaba. Lasa-l pe el sa aleaga pozele cu membrii familiei sau cu el care-i plac cel mai mult si implica-l activ in realizarea albumului. Explica-i inainte ce trebuie sa faca la fiecare pas si apoi lasa-l pe el sa puna in practica ce ii explici, ajutandu-l daca are nevoie!

Creati o carte postala sau o felicitare


Orice desen al micutului tau se poate transforma intr-o felicitare. Asadar, pune-l sa deseneze ceva, apoi decupati creatia si lipiti-o pe un carton dreptunghiular (de marimea unei felicitari), apoi pune-l sa scrie (asa cum stie si cum ii iese, cu putin ajutor din partea ta) un scurt mesaj. Pe spate trece tu toate datele de contact si lumineaza ziua cuiva cu o felicitare. Poate fi vorba de bunici, rude, prieteni etc. Mergi cu el la posta si trimite-o!

Invata-l sa planteze flori (gradinaritul)


A venit primavara, asa ca e numai placut sa petreci cu micutul tau timp in natura. Incepe de acum sezonul gradinaritului. Vorbeste-i despre natura si despre plantarea unei flori si a unui copacel si pune-l sa te ajute! De asemenea, pentru a fi si mai distractiv, pune-l sa deseneze o floare pe hartie si apoi decupati-o si mergeti in gradina pentru a o planta langa celelalte flori de care te-ai ocupat tu. Va intelege mai bine acest proces! In plus, nu exista sanse sa se vestejeasca prea curand.

Dedicati o zi a saptamanii unei culori



Pune-l pe micut sa aleaga saptamanal o culoare si dedicati o zi intreaga aceleia. Acest lucru inseamna ca in toate activitatile pe care le face in acea zi trebuie sa foloseasca sau sa afle mai multe despre culoarea respectiva.

De exemplu, daca alege rosu, poti incepe de la micul dejun (cu un suc proaspat de culoare rosie) sau fructe rosii, la imbracaminte si pana la a merge cu el la plimbare si a depista impreuna toate obiectele care au culoarea-vedeta a zilei. Este o oportunitate de a-l invata pe micut lucruri educative (un exemplu fiind chiar semaforul si semnificatia culorii rosii a acestuia).

Construiti o casuta


Din ce? Din ce aveti la indemana! Din carton, hartie sau cuburi. Nu are importanta, atata timp cat pui mintea copilului la contributie si identifica toate elementele necesare construirii ei si locul unde se pozitioneaza fiecare. Este un exercitiu de imaginatie dragut si distractiv.

Faceti impreuna o carticica


Implica micutul intr-o activitate care nu numai ca stimuleaza creierul, dar care il ajuta sa se apropie de universul minunat al cartilor. Folositi in crearea ei ce aveti la-ndemana: poze, desene ale copilului, primele litere pe care le-a scris, imagini din natura etc.

Faceti un mic concert cu instrumente muzicale inventate



Nu va trebuie chitara de ultima ora sau orga electrica pentru a va distra de minune si pentru a-l pune pe micut in postura unui artist. Este si mai amuzant atunci cand pui imaginatia copilului la contributie si il lasi sa descopere ce sunete s-ar potrivi in mini-concert: o tigaie si o lingura, agitarea unei cutii de cereale, un clopotel si o oala in care bati cu palmele pot deveni, fiecare, instrumente muzicale inedite si extrem de amuzante.
Sursa : .copilul.ro
Un blog promovat de :http://kidmagazin.ro/